Ce este și de ce ne interesează peisajul cultural?

- de Valentin Sălăgeanu -
Valoarea unui teritoriu, a unei zone e o chestiune intens dezbătută in  contextul necesității creării unei strategii de dezvoltare a țării, fie că vorbim de investițiile în economie prin turism, de planul de exploatare a resurselor naturale și culturale, de opțiunea între o viziune sustenabilă sau una de supraviețuire pe termen scurt ori de preconizata regionalizare.  Este în același timp însă și o chestiune de identitate individuală și de grup care rezonează cu eforturile de redefinire a valorilor unei societăți destrămate de comunism. Conceptul de peisaj cultural este un instrument care ajută la înțelegerea, diagnosticarea și crearea unei strategii care să răspundă tuturor acestor provocări.

Ce este peisajul cultural

Poate că cea mai scurtă şi cuprinzătoare descriere a peisajului (n.a: cultural) este dată de instituţia britanică a patrimoniului, English Heritage: “… peisajul este peste tot şi este multiplu prin felul în care este perceput. El poate fi la fel de bine urban sau rural, obişnuit sau special, marin sau terestru, cultural sau natural.” Pare reducționist și inflaționist în același timp, dar în experiența cotidiană această definiție reușește să descrie realități palpabile. În pofida aparențelor conceptul de peisaj cultural nu este un construct arbitrar, o invenție dogmatică ori o plăsmuire umanistă. El servește la elaborarea unei taxonomii a existenței umane judecată din prisma calității cadrului de viață. Acesta este determinat așadar de configurația naturală a terenului, de componenta culturală și de memoria, proiecțiile și aspirațiile comunităților. Cu alte cuvinte există o legătură inextricabilă între calitatea vieții și noțiunea de peisaj, izvorâtă din evoluția și interacțiunea continue dintre om și mediu. Peisajul cultural descrie așadar, nici mai mult, nici mai puțin decât chipul unei comunități. El este imaginea sintetică a acesteia, o formează și întruchipează fiind în egală măsură definit și influențat de ea.

Putem spune că un peisaj cultural cuprinde tot ceea ce percepem  şi apreciem ca fiind specific unei zone și poate fi cunoscut prin intermediul simțurilor, dar și din prisma emotivităţii, a subiectivităţii şi a capacităţii noastre de înţelegere. Acesta poate fi aşadar un cartier interbelic, un colţ de natură sălbatică, freamătul unui oraş,  huzurul unei dupa-amieze mediteraneene, ordinea atemporală a unui sat românesc, farmecul medieval al unei localităţi din Anglia rurală, parfumul fânului strâns în căpiţe sau gustul sardinei andaluze prăjite pe plajă… Din peisajul cultural fac parte calităţi senzoriale – imagini tipice, mirosuri specifice, conformaţii speciale ale terenului, gusturi şi arome unice, sunete distincte – precum şi calităţi inefabile ca tradiţiile, istoria, obiceiurile, mentalităţile. Din perspectiva călătorului, al celui care îl întâlneşte, fie că o face conştient sau mai puţin conştient, peisajul cultural este suma unor experienţe anticipate. De ce unii preferă Tirolul Văii Prahovei și alții invers, de ce unii prețuiesc liniștea tihnită a satului muntenesc tumultului stațiunilor litorale, ori de ce aleg spiritul cartezian al nordului înaintea relativității latinității mediterane? Clișee veți spune și da, veți avea dreptate, avem de-a face cu o diagnosticare și sistematizare a locurilor comune, a ceea ce observația empirică a decretat și mult mai mult decât atât.

De ce ne interesează peisajul cultural?

Dacă peisajul cultural este un mediu vital în sensul în care conține o formă de viață, atunci importanța lui este direct legată de perspectivele și calitatea vieții în general și oriunde aceasta există. Această legătură și dependență este recunoscută și de către semnatarii Convenției Europene a Peisajului. Astfel, preocupați de dezideratul dezvoltării durabile care înseamnă o relație armonioasă și echilibrată între nevoile sociale, activitatea economică și mediu, în preambulul convenției se postulează că:

  • ” … peisajul are un rol important și de interes public în domeniile cultural, ecologic, de mediu și social și constitue o resursă benefică activității economice și a cărei protecție, management și planificare poate contribui la crearea locurilor de muncă;” 
  • ” … peisajul contribuie la formarea de culturi locale și este o componentă de bază a patrimoniului cultural și natural european, contribuind la bunăstarea omului și la consolidarea identității europene;”
  • ” … peisajul reprezintă pretutindeni o parte importantă a calității vieții omului: în zonele urbane și în cele rurale, în zonele degradate precum și în cele de o înaltă calitate, în arii recunoscute ca fiind de o frumusețe excepțională, ca și în cele comune;”
  • ” … peisajul este un element cheie al bunăstării sociale și individuale, iar protecția, managementul și planificarea sunt un drept și o datorie pentru fiecare;”[1]

Recunoașterea valorii cadrului de viață dincolo de suma de atribute descriptiv-cantitative, împreună cu constatarea diminuarii accelerate și incontrolabile a calității acestuia au dus la crearea acestui instrument conceptual. Este evident așadar că peisajul contribuie la bunăstarea fizică și morală a oamenilor prin calitatea sa estetică și prin oportunitățile de dezvoltare durabilă pe care le oferă, la fel cum pare limpede că este un factor de împlinire spirituală prin calitatea sa de martor al istoriei, tradițiilor, obicieiurilor și al identității comunităților.

Pentru ca toate aceste beneficii funcționeze este nevoie de un management judicios al peisajului, de o viziune integratoare și de profunzime asupra realțiilor dintre diferitele atribute-calități ale lui. Nu poți spera să crești veniturile vreunui buget local prin turism dacă facilitezi investițiile în industria grea, nu poți promova un monument nesemnalizat și aflat în părăsire, nu poți să distrugi patrimoniul natural cu șosele inutile și care traversează zone protejate și să pretinzi că faci dezvoltare durabilă, iar exemplele pot continua.

Încercați așadar la următoarea ieșire la țară, sau în următoarea vacanță să înțelegeți ce anume vedeți pentru a putea înțelege ce anume vă place. Iar dacă doriți să împărtășiți această experiență faceți-o cu conștiința responsabilității pe care o are fiecare dintre noi de a proteja și spori valoarea acestor diferite peisaje culturale, fără discriminare între cele de patrimoniu, exceptionale și cele normale. Până la urmă asta înseamnă să sfințești locul, să îți înfumusețezi viața, ție și celorlalți.

Valentin Sălăgeanu (n. 1981) este istoric de artă, absolvent al Universităţii Naţionale de Artă “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. A cochetat cu masterul de conservare şi restaurare de la UAUIM; este fondator al platformei Muntenia la pas; este co-fondator al platformei Submunte; este co-fondator al Patzinakia – grupul pentru istorie alternativă; a tradus din şi în engleză; a scris pentru revista Igloo; este co-autor al Biserici fortificate săseşti din Transilvania (Multimedia CD-ROM, Mioritics, 2005, 2010); este voluntar în echipa de organizare a Street Delivery şi Train Delivery; este manager de proiecte al Fundaţiei Cărtureşti şi membru în echipa de comunicare a librăriilor Cărtureşti. Încearcă să fie activ în promovarea şi protejarea patrimoniului cultural şi natural.

 

 

 


[1] European Landscape Convention, Preamble, Florence, 20.X.2000

1 Comment

  1. Ora Exacta 15 12 2015 Reply

    Uitandu-ma pe internetul romanesc uite ca am gasit pe saitul dumeavoastra.
    Nu pot sa nu remarc ca sunt placut surprins de calitatea informatiilor de pe aceasta pagina si
    va urez cat mai mult succes!

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>