Muntenia la pas

- peisaj cultural de patrimoniu –

despre-noi-1-2

De ce Muntenia?

Muntenia este o provincie istorică a României cu peisaje naturale și identitare distincte de restul regiunilor țării, dar aparținând cultural aceluiași spațiu. Numele s-a născut sub pana logofeților Moldovei pentru a numi țara vecină și este o transcriere românească a formulei uzuale latine Terra Transalpina. Pe de altă parte numele descrie bine și un peisaj cultural specific, acela al comunităților ce locuiau munții, dealurile și văile Carpaților Meridionali, adică zonele cele mai consistent şi durabil populate.


Astfel o
muntenie este o confedereare de sate din zona montană unde păstoritul transhumant şi lucrul la pădure sunt activităţile principale. În spaţiul câmpiei, a luncilor, ori a văilor largi propice agriculturii se află ţările și câmpulungurile, iar în zonele împădurilte iau naştere codrenii sau pădurenii. Multe dintre aceste comunităţi au avut şi păstrat autonomii extinse de-a lungul timpului, fiind alcătuite din sate de moșneni, adică oameni liberi ce se organizau după spițele sau cetele de neam în obști devălmașe conduse de juzi. Mai multe astfel de sate unite geografic sau din interes formau o muntenie condusă de un voievod –   căpetenie cu atribuții militare. Unele dintre aceste comunități au dispărut cu timpul prin căderea în dependență față de domnie sau boieri, altele au reușit să-și păstreze libertatea, inclusiv în fața colectivizării. Acestea din urmă sunt cele care au reușit să dezvolte și să păstreze caractere distincte și o identitate care a putut supraviețui în anumite forme până astăzi.


Dacă pentru Occident spațiul intratracarpatic are un farmec exotic, dar totuși familiar prin filonul cultural central și vest-european reprezentat printre altele de cultura sașilor, a șvabilor, ori cea maghiară, spațiul extracarpatic este încă o frontieră. Aici totul este de descoperit, de înțeles și de cunoscut. Din interior privite lucrurile Muntenia apare ca un peisaj cultural marginalizat de frustrările unei reînnoite căutări de sine, a unei dureroase redefiniri naționale ce trăiește tensiunea dintre idealul modelului european și substanța culturală autohtonă. Din această dublă perspectivă Muntenia rămâne o resursă neexplorată.
Cu toate acestea numele propriu Muntenia – desemnând întreg principatul – nu a fost folosit de locuitorii Țării Românești (la fel cum nu au folosit nici numele de vlah, Valahia), intrând în conștiința oamenilor abia după ocuparea imperială a părților de peste Olt în secolul XVIII. Cu timpul și sub presiunea ideii naționale Muntenia devine România, devine centrul unei noi realități istorice, fără să-și piardă, până astăzi, substanța culturală.

De ce la pas?

Pentru că doar tihna și răgazul au cadența necesară pentru a înțelege și cunoaște o civilizație a cărei puls este, sau a fost odată, dat de ritmurile naturii; pentru că doar de la nivelul ochiului, direct și fără mijlocitori comunitatea prinde viață și capătă sens; pentru că numai parcurgerea la pas a satelor  înseamnă participare directă, deci integrare în viața comunității; pentru că doar astfel cunoașterea ca împărtășire devine posibilă.

De ce peisaj cultural?

Peisajul cultural este imaginea complexă a interacțiunii dintre mediul natural și civilizație; este soluția specifică prin care comunitatea și-a amenajat cadrul de viață. El cuprinde totalitatea tradițiilor, a obiceiurilor, a practicilor, așadar totalitatea elementelor care asigură ordinea existenței. Peisajul cultural este viabil atâta timp cât este viu, cât elementele sale constitutive funcționează ca o rețea. Păstrarea acestor complexe relații este așadar o prioritate dacă vrem să salvăm valoarea peisajului cultural, iar cunoașterea acestuia este primul pas.

De ce de patrimoniu?

Pentru că peisajul cultural se construiește în timp și conține tot ceea ce definim ca tradiție. Pentru că, în egală măsură, conține aspirațiile și proiecțiile comunității fiind astfel viu. El este deci  memorie și devine identitate. Propunem așadar valorizarea peisajului cultural tradițional al Munteniei, adică descoperirea, înțelegerea și aprecierea acestuia ca patrimoniu.

despre-noi-2-2
despre-noi-3-1