“Mai ales în contextul actual, când vorbim din ce în ce mai mult despre sustenabilitate şi ecologie în domeniul construcţiilor, cred că ar trebui să ne aplecăm [...] asupra lecţiei pe care arhitectura tradiţională ne-o poate da.”

 -  interviu cu arh. Silvia Demeter-Lowe -

 

Silvia Demeter-Lowe este arhitect specializat în conservarea patrimoniului construit. A absolvit UAUIM în 1997 şi apoi un Master în Științe, cu specializarea Conservare arhitecturală, a Universităţii Oxford Brookes. Profesează în Anglia la diferite firme de arhitectură, iar în 2004 accesează o bursă SPAB (Society for the Protection of Ancient Buildings) continuând activitatea în domeniul conservării patrimoniului construit şi al materialelor de construcţie ecologice. Este consultant pentru Fundaţia ProPatrimonio, este reprezentant OAR la Consiliul European al Arhitecților, grupul de lucru Arhitectura Durabilă şi manager al SC Context Architecture SRL. Este membru al OAR, al fundaţiei ProPatrimonio, al INTBAU (International Network for Traditional Building, Architecture & Urbanism) şi al SPAB. A fondat asociaţia SAT Transilvania (Salvgardarea Arhitecturii Tradiționale Transilvănene); a iniţiat şi coordonat Atelierul de la Meşendorf; a iniţiat şi coordonat proiectul de restaurare “Porţile Braşovului”; a reabilitat proprietatea Alteţei Sale Prinţul de Wales din Valea Zălanului etc.

Fotografii: Şerban Bonciocat, Silvia Demeter-Lowe.

 

Muntenia la pas: Trecutul, istoria şi patrimoniul au un statut aparte în mentalul colectiv din Regatul Unit. De unde acest respect şi la ce le foloseşte? silvia_featured_2-2

Silvia Demeter-Lowe: Cred că vorbim de o naţiune care şi-a clădit o istorie ce a reuşit să insulfle mentalului colectiv mândria apartenenţei. Poate doar Statele Unite i-ar putea întrece pe bitanici când este vorba de mândrie naţională. Şi acest lucru este cel mai bine ilustrat prin intermediul patrimoniului construit. Astfel se poate explica şi cum stilul gotic, deşi importat iniţial din Franţa şi deşi suferind multe metamorfoze de-alungul timpurilor, a reuşit să îşi asigure o continuitate de mai bine de opt secole, devenind un stil naţional, simbol al “statorniciei şi al gloriei” naţiunii.

În anii ‘90, ajungând în Marea Britanie, studentă fiind, am fost uimită de această reverenţă pe care o manifestă bitanicii pentru tot ceea ce ţine de trecut, de patrimoniu cultural. Cel puţin din punct de vedere al tânărului arhitect, pregătit la şcoala de arhitectură românească – care avea o predilecţie pentru modernism şi deconstructivism la acea vreme – conservatorismul britanic atât de evidenţiat în mediul construit m-a indignat. Dar trebuie să spun că după mai bine de zece ani de locuit în Marea Britanie ajunsesem şi eu să îmi însuşesc acest respect şi să dezvolt o pasiune pentru arhitectura tradiţională, pentru meşteşug.

Muntenia la pas: Ce putem învăţa despre protejarea, conservarea, restaurarea şi reabilitarea patrimoniului arhitectural din experienţa britanică? silvia_featured_3-2

Silvia Demeter-Lowe: În primul rând, această înţelegere şi apreciere pentru înţelepciunea tradiţiei de a construi. Mai ales în contextul actual, când vorbim din ce în ce mai mult despre sustenabilitate şi ecologie în domeniul construcţiilor, cred că ar trebui să ne aplecăm din ce în ce mai mult asupra lecţiei pe care arhitectura tradiţională ne-o poate da. Aici găsim principii care reprezintă cristalizarea a mii de ani de experienţă şi de mimare a naturii. Deşi în prezent aşteptările noastre în ceea ce priveşte comfortul şi estetica sunt cu totul altele decât în vremurile trecute, principiile fizicii construcţiilor au rămas aceleaşi!

Deasemenea, consider că putem să învăţăm să “conservăm” mai mult şi să “restaurăm” mai puţin. Vorbesc aici de respectul pentru substanţa originală, pentru autenticitate. De atâtea ori am văzut în România cum componente importante – şarpante, învelitori, grinzi, tencuieli, finisaje – ale unui monument istoric sau ale unei clădiri tradiţionale au fost înlăturate şi înlocuite cu altele noi doar din concepţia greşită că proiectul de reabilitare trebuie să ofere o şansă de înnoire şi deci de “îmbunătăţire” pentru acea clădire. De cele mai multe ori materialele originale, cu mici intervenţii şi reparatii, s-ar fi dovedit mult mai durabile decât cele noi cu care au fost înlocuite. De acest fapt trebuie ţinut cont mai ales în contextul actual în care avem din ce în ce mai puţini meşteri care să mai cunoască tainele meşteşugurilor şi care să fie capabili să reproducă tehnicile originale.

Muntenia la pas: Aţi lucrat cu specialişti în domeniu precum Şerban Cantacuzino, cu pasionaţi promotori ai patrimoniului precum Charles, Printul de Wales, dar şi cu meşteri, proprietari de monumente şi oameni simpli. Ce-i motiveaza pe fiecare?

Silvia Demeter-Lowe: Da, într-adevăr, am avut onoarea şi încântarea să lucrez cu oameni deosebiţi, cu oameni pasionaţi de protejarea şi promovarea valorilor patrimoniului arhitectural. Consider că ceea ce putem regăsi la toţi aceştia este ceea ce aminteam mai devreme: aprecierea pentru înţelepciunea tradiţiei de a construi, pentru armonia ce se creează între arhitectură şi peisaj, pentru frumuseţea şi trăinicia ce izvorăsc din mâinile unui adevărat meşter constructor.

Muntenia la pas: Cum primesc şi privesc comunităţile (Braşov, Meşendorf) iniţiativele dumneavoastră?

Silvia Demeter-Lowe: În general, la început, iniţiativele noastre sunt primite cu reticenţă. În contextul actual – social, politic şi economic – devine din ce în ce mai dificil să nu fii sceptic. Marea majoritate a românilor este copleşită de gija zilei de mâine şi este sătulă de promisiuni de mai bine. silvia_featured_4-2Astfel încât atunci când cineva iniţiază un proiect care are scopul de a face ceva pozitiv pentru o comunitate şi nu din interese proprii, bineînteles că pare a fi prea frumos ca să fie adevărat. În timp ce desfăşuram proiectul “Porţile Braşovului” – iniţiat în colaborare cu Fundaţia ProPatrimonio prin care doream să ajutăm proprietarii să îşi reabiliteze frumoasele porţi istorice din centrul oraşului – la început am avut surpriza să întâmpinăm foarte multă rezistenţă din partea cetăţenilor. Pur şi simplu nu le venea să creadă că cineva doreşte să le ofere un spijin material şi să îşi pună la dispoziţie întreaga experienţă pentru a le reabilita poarta. Dar a devenit din ce în ce mai uşor să-i convingem după ce ne-am creat o “reputaţie bună”, într-o primă fază reuşind să restaurăm şase porţi, ca urmare a creării unui parteneriat cu instiţutii importante din Braşov: Direcţia de Cultură şi Biserica Evanghelică CA Braşov.

Dar mai există şi ale motive de reticenţă! Nu de puţine ori, atunci când sfătuiesc un proprietar al unei clădiri istorice să utilizeze tehnici şi materiale tradiţionale pentru lucrările de reparaţii, ajungem la problema lipsei forţei de muncă calificată, a meşterilor cunoscători ale acestor tehnici.

În zonele rurale suntem priviţi cu indulgenţă. Le părem nişte excentrici de la oraş. De obicei observăm din partea localnicilor aceste nedumeriri: “ De ce să nu construim şi noi ca la oraş?”, “De ce să construim cu cărămidă, pământ şi var dacă ne putem permite să cumpărăm BCA şi ciment?”, “De ce să păstrăm tâmplăria veche când putem sa o înlocuim cu una din PVC?” etc. Noi încercăm să le răspundem acestor întrebări şi sperăm că prin acţiunile noastre, ale “Atelierului de la Meşendorf” să fim destul de convingători. Atelierul se adresează tuturor celor care doresc să işi  construiască o casă bazându-se pe principii sustenabile şi oferă astfel o oportunitate participanţilor de a se implica în acţiuni practice, învăţând “cu mâinile lor” despre beneficiile utilizării materialelor şi tehnicilor tradiţionale, despre arhitectură şi context.

Muntenia la pas: Dacă ar fi să treceţi imaginar munţii, sau chiar cu adevărat, ce anume aţi reţine din înfăţişarea peisajului arhitectural din Muntenia şi Oltenia? Cu alte cuvinte cum l-aţi descrie?

 

Silvia Demeter-Lowe:

silvia_featured_5

 Deşi nu prea des – din păcate! – de câte ori am avut prilejul să hoinăresc pe aceste meleaguri am fost încântată de descopeririile pe care le-am facut! Este un peisaj pe cât de diferit de cel familiar mie, pe atât de pitoresc! Am avut privilegiul să mi se ceară să mă implic într-un proiect ce avea ca scop intervenţii de urgenţă asupra a două cule: Şiiacu (Gorj) şi Brabova (Dolj), prilej cu care am devenit fascinată de această tipologie arhitecturală care, din păcate, este pe cale de dispariţie. Trebuie să menţionez ingeniozitatea şi frumuseţea sobelor unora dintre cule care sunt remarcabile!

Deasemenea, mi-aş dori să cunosc mai multe despre bordeiele din sudul Olteniei, sperând ca în viitor să am ocazia să proiectez o locuinţă inspirată de acest tip de construcţie.

Îmi cer scuze că îndrăznesc având în vedere puţinele mele cunoştiinţe, dar voi încerca totuşi să răspund întrebării dumneavoastră şi să descriu peisajul arhitectural din Muntenia şi Oltenia. În câteva cuvinte: pitoresc, frumusteţe şi ingeniozitate prin simplitate, varietate.

Şi aş dori să închei prin a vă felicita pentru iniţiativa dumneavoastră “Muntenia la pas”, un pas înainte pentru promovarea patrimoniului cultural al acestei minunate zone!

5 Comments

  1. Andrei 29 01 2014 Reply

    Multumim frumos pentru interviu si poze!
    Este o placere sa citesti despre oameni deosebiti!

    • Author

      Mulţumim la rându-ne pentru mesaj. Cât despre oamenii deosebiţi şi faptele lor: reverenţe.

  2. Ramona Mellor 19 03 2014 Reply

    Va solicit sprijinul intrucat doresc sa restaurez o casa traditionala din zona de munte a Buzaului – unde incep? Cui ma adresez ? Cum sa ma asigur ca pastrez fidela arhitectura originala si detaliile atat de frumoase specifice locului? Ma puteti indruma? Exita vreo asociatie care se opcupa cu sprijinul unro astfel de proiescte? Locuiesc in afara Romanei (in Anglia) si as dori sa incredintez restaurarea elementelor unor mestesugari responsabili si bine cunoscatori ele specificului traditional local . Va multumesc.

    • Author

      Buna ziua,

      Mă bucur că doriţi să o păstraţi salvând astfel o parte a peisajului cultural atât de valoros în zona montană a Buzăului. Am să încerc să vă ajut pe cât îmi este cu putinţă. Dacă doriţi putem muta conversaţia pe mail pentru confidenţialitate. Eu răspund pe vali@muntenialapas.ro.
      Ca prim pas v-aş întreba în ce sat este casa şi dacă ştiţi să fie înscrisă în Lista Monumentelor Istorice. În funcţie de asta vă pot ajuta cu paşii următori.

      Numai bine,
      Valentin Sălăgeanu

  3. Foarte bune informatii am gasit pe aceasta pagina. Va dorec multa sanatate in ceea ce faceti.

Leave a reply to obiecte bisericesti Click here to cancel the reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>